Nevoia de povești

Border (2018)

Au fost vremuri când disprețuiam filmele ca pe o formă de artă inferioară cărților, ba chiar mă mândream că nu mă uit la ele niciodată. Așa că am ratat, desigur, șansa să mă uit la povestea asta minunată cu troli și iubire. A meritat, am pățit, m-am dus în adâncul pădurilor și m-am trezit azi moale și îndrăgostită cum numai un trol.

Citesc Frantumaglia, de fapt mă târăsc prin ea, ba când are fie-mea dansuri și eu o oră în care să aștept pe un fotoliu vechi (dar măcar cu cafea bună de la Level Up), ba când chiar nu am ce să fac. Mai bine n-o publicau. De obicei ador să aflu ce se gândesc scriitorii când fac cărțile, dar cumva nimic din ce e acolo nu mi s-a părut interesant, nou, parcă durerea din romane e aplatizată și raționalizată așa de mult încât dacă la un moment dat ar dezvălui cine este, puțin mi-ar păsa. Vreo babă cu nasul pe sus, merci, pot să mă lipsesc și să fiu cu nasul pe sus și singură.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *