Am citit Irvin Yalom de mi-a ieșit pe ochi

Păi dacă n-am făcut eu capătul la Irvin Yalom, nu știu cine l-a mai făcut. Citisem în adolescență romanele alea de psihoterapie și am zis că-i prea facil pentru mine, ce-mi trebuie mie așa un autor care să mă ducă de mânuță și să-mi explice în detaliu.

Și iată că am îmbătrânit, m-am ramolit și m-am simțit extrem de confortabil să-mi povestească moșul ăsta liniștit ce s-a mai întâmplat pe la psihoterapie (unde probabil ar trebui să mă duc și eu, dar niciodată nu-i momentul și probabil n-am ajuns acolo cu încrederea în oameni).

Am început cu Efemeride, am continuat cu Privind soarele în față și am încheiat cu Mama și sensul vieții (doamne, un titlu mai clișeu n-ar fi găsit și el). Da’ acu ce mai citesc și eu? Am încercat Suflete de sticlă de Gaspar Georgy și nu înțeleg de ce e popular în lumea femeilor care vor să se dezvolte personal, pentru că scrie foarte rău.

Am avut și garnitură de ficțiune: Kelly Link – Get in trouble. Știu ceva despre getting in trouble, oare? Cartea putea fi lejer doar prima povestire din ea, a fost anticlimatic să înceapă cu una foarte bună și apoi nicio alta să nu se mai ridice la nivel.

Văd că nu mai știu să povestesc despre cărți. Am uitat “Cum s-a format poporul român?” la Brașov și doamna de la cazare mi-a trimis-o înapoi prin curier. Drăguț din partea ei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *