Am citit câteva cărți despre singularitate

Cred că toată lumea s-a uitat la discuția dintre Elon Musk și Jack Ma, iar dacă nu, 15/10 recomand, o să fie distractiv, chiar și dacă nu vă pasionează tehnologia și mersul în spațiu cu Tesla. Io, datorită și din cauza omului cu care-mi petrec serile la o masă de bucătărie din Popești, am ajuns să aprofundez în ultima vreme subiectul momentului când robotul o să-mi fure pâinea de la gură. Ce voiam să zic despre my nigga Elon și despre nen’tu Ma era, semi-spoiler alert, că-s două direcții în care poți să te duci în cugetările despre viitor, ori să cauți cum putem să fim mai cyborgi, ca să putem ține pasul cu robotul care imediat trece testul Turing și ne bate la propriul nostru joc, ori să mergi în interior și să vezi cum poți deveni și mai om, adică să te concentrezi pe emoții și pe ce te diferențiază de o mașinărie pe care tot tu, pentru tine, ai inventat-o.

Am două cărți serioase despre asta, The rise of the robots de Martin Ford și The Technological Singularity de Shanahan Murray.

Ford e mai apocaliptic, Murray se gândește că cel mai probabil o să găsim noi o metodă să controlăm robotul. Ambii au impresia că sistemul economic actual va dăinui și după singularitate, căci, precum zice o memă, ne e mai ușor să ne imaginăm sfârșitul lumii decât sfârșitul capitalismului.

Ce m-a prins în The Technological Singularity a fost partea etică. Autorul își pune întrebări precum: dacă robotul va deveni conștient de sine și se va putea auto-duplica, îl considerăm precum o singură entitate sau nu? Este etic să închidem un robot conștient? Dacă robotul face o faptă împotriva legii, trebuie să fie răspunzător? Poate avea el proprietăți și, dacă da, cui le lasă moștenire? Trecând peste faptul că nu cred că etica omenească se poate aplica tehnologiei conștiente, a fost distractiv să merg pe valul ăsta.

Dar mult mai pe sufletul meu a scris Erik Davis în Techgnosis. Băiatul e Guenon și Jünger pe acid în 2020, e Hermes Trismegistus cu casca de VR pe cap și povestește cum au infuzat oamenii tehnologia cu spiritualitate, nevoie care, probabil, e mai constantă decât nevoia de capitalism. Cartea e o călătorie prin miere din care am rămas împăcată, că mi-au spus extropienii (care cred că scopul umanității e să fie contraponderea entropiei) că e bine că distrugem planeta și facem leii de mare să se arunce de pe stânci, pentru că asta o să ne ajute să găsim alte moduri de a supraviețui, aici sau aiurea.

Eu, una, mor de curiozitate să văd ce-o să se mai întâmple.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *