Am citit Richard Powers – The Overstory

Let me sing to you about how creatures become other things.”

Pe vremea când eram tânără și inocentă, spuneam tuturor că o să mă mut într-un cătun sălbatic și o să le predau copiilor de acolo româna, iar în timpul liber, pur și simplu o să mă uit la copaci. N-a fost să fie, fiindcă între timp mi-am vândut sufletul pentru confort, ca fiecare, și am lăsat visul ăsta pentru când s-or alinia toate.

The Overstory a fost revelația anului pentru mine. Anul trecut am trăit același lucru cu A little life, am recomandat-o tuturor, am murit de bucurie când s-a tradus la noi și nimic altceva nu s-a ridicat la nivelul ei.

512 pagini și se citește ca o poezie, iar când o termini vrei să-ți lași averea copacilor și să te îngropi sub un covor de mușchi, să-și ia natura ce vrea din tine. Cum zice și tanti asta la un moment dat, “e mișto să fii sincronizat cu ritmurile universului. Asta-i fain la viață: e un ciclu al generării, degenerării, regenerării. Eu sunt doar o adunătură de particule care s-au aranjat în forma asta, apoi mă voi descompune și particulele vor fi disponibile din nou, iar natura le va reorganiza într-o altă formă.”

Cartea ar fi, probabil, un manifest pentru ecologie, dacă am avea cum să mai câștigăm și dacă am reuși să vedem că nu protejăm ceea ce avem, ci protejăm ceea ce suntem. Spune o chestie faină și autorul: “Cred că în curând o să ajungem să privim pământul, precum deja a fost sugerat, ca pe un singur organism, din care umanitatea este o parte integrantă – mintea, poate.” Chiar și asta mi se pare o viziune optimistă și oarecum absolutistă, nu departe de cea care ne-a convins că suntem stăpâni peste lumea vie și o putem folosi după bunul plac. A trebuit să inventăm limbajul și internetul ca să ne simțim interconectați, pe când plantele și animalele știau deja. Mă întreb dacă și noi am avut canale subtile de comunicare, pe care să le fi pierdut în evoluție.

Poți s-o abordezi cum vrei – ca pe-o colecție de proze scurte care se ating ocazional, ca pe povestea unor personaje în a căror viață copacii au avut un rol definitoriu, ca pe o saga a copacilor din America, ca pe un manual de eco-terorism. Oscilezi de la a vrea să fii un Ted Kaczynski sau Pentti Linkola la a-ți pune încrederea în natură, că o s-o scoată ea cumva la capăt.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *